Folosind informațiile obținute până acum de New Horizon, dar și un model care simulează evoluția atmosferei lui Pluto pe o perioadă de aproximativ 50.000 de ani, o echipă de cercetători de la Universitatea Pierre și Marie Curie din Franța au putut afla cum a ajuns regiunea Tombaugh să fie formată din ghețari care conțin azot, metan și monoxid de carbon.
,,Suprafața lui Pluto este un adevărat cocktail format din tipuri de gheață care nu există în mod natural pe Terra: cele de azot, cele de metan și cele de monoxid de carbon. Noi am dezvoltat un model al temperaturii suprafeței lui Pluto pentru a înțelege mecanismele condensării/sublimării gheții la nivel global”, susține coordonatorul cercetării, Tanguy Bertrand.
Jumătatea stângă a regiunii Tombaugh este cunoscută sub numele de Sputnik Planum și are o lățime de aproximativ 1.000 de kilometri. Cercetătorii presupun că sub gheața pe care au detectat-o la suprafața acestei zone există o cavitate cu o adâncime maximă de aproape 4 kilometri.
Specialiștii cred că acest abis acționează asemenea unei capcane, deoarece în interiorul său este colectată gheață, îndeosebi cea formată din azot și monoxid de carbon. Pentru a descoperi acest lucru, cercetătorii au folosit simulatorul, distribuind gheață de azot, monoxid de carbon și metan pe suprafața planetei Pluto.
Oamenii de știință francezi au descoperit astfel că regiunea în formă de inimă de pe suprafața planetei Pluto este rezultatul unei acumulări constante de gheață carbonică în interiorul cavității zonei Sputnik Platinum. Cu timpul, această regiune s-a extins și a format regiunea Tombaugh, pe care sonda spațială New Horizon a detectat-o pentru prima dată în luna iulie a anului trecut.
Studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea Pierre și Marie Curie a pus în evidență și posibilitatea ca pe Pluto să existe un fenomen în timpul căruia regiunea în formă de inimă să își modifice dimensiunile. Oamenii de știință spun că, pe parcursul anotimpurilor, straturile de gheață subțiri din zona Tombaugh și din vecinătatea acesteia se deplasează, pe parcurs ce straturile de gheață inferioare din regiunea Sputnik Planum rămân în aceeași poziție.
Experții spun că, datorită formei pe care o are zona studiată, fenomenul analizat ar putea fi comparat cu o inimă care bate.